De câteva luni am început “marea distanțare”… și o tot ținem așa, temându-ne să nu devină un stil de viață.

De câteva luni, stăm mai mult prin casă, sau la “adăpost” de “amenințarea” care s-a suit pe noi. Multe afaceri s-au închis, la fel de multe se chinuie să respire aerul relaxării, măcar atât cât să-și țină afacerea pe picioare.

Eu sunt un angajat norocos, nu sunt bolnav și nici nu mi-am pierdut locul de muncă, însă am câțiva furnizori, cunoștințe și prieteni care se “zbat”, la propriu, să-și mențină afacerea construită în picioare. Și le este foarte greu.

Pe o altă latură stau companiile care au putut să “mulgă” perioada de pandemie cât se poate de mult și au făcut bani serioși.

Ce vroiam să spun este că, acum mai important ca altă dată, este ca psihicul nostru să nu rămână în “lockdown”. Trebuie să muncim, să refacem ceea ce s-a stricat și mai presus să rezistăm cât se poate de bine la avalanșa de mesaje contradictorii care vin din toate părțile.

Nu există termen de comparație, generația noastră nu a trecut niciodată prin așa ceva, deci este ceva nou din care poate ieși și ceva bun. NU?

Așa că țineți-vă mintea deschisă, lăsați măștile pentru interior și locurile aglomerate, și “move on” cum ar spune englezul. Pentru că ține de fiecare dintre noi cum va fi perioada prin care urmăm să trecem.

Da, sunt de acord și cu cei care spun că nu ține nicidecum de noi, însă rămân pozitiv și cred că, cu credință și cu mult creier vom trece și prin asta.