Deja ochii mei o iau “razna”. Și nu, nu este de la lipsa ochelarilor de vedere care s-au pierdut (NU, nu eu am făcut asta, ei singuri au decis că vor pe cont propriu, în lumea largă).

Este de la multitudinea de articole despre ce a prezentat Google în deschiderea sesiunilor I/O de anul acesta. Kilowatti/oră buni de scris (nu ne mai place cerneala) diferite articole despre marele anunț privitor la… “our privacy”.

Mie personal îmi place Google, îmi plac “their tools” care se traduc în servicii și mai nou în produse. Îmi place Material Design, conceptul propriu de UX care mai are puțin și “acaparează” toate serviciile lor. Ce nu îmi place, și asta când ies din zona de “confort thinking”, este că îmi citesc email-urile (mie și milioanelor de utilizatori ai serviciilor Google)! De ce îmi citești email-urile Google, de ce??? De fapt nici nu știu dacă le citesc, dar de accesat asta sigur se întâmplă.

Este o întrebare retorică, pentru că știu de ce face asta, însă ar trebui să fie o chestie cu care eu trebuie să fiu de acord, nu? Adică “opt-in/opt-out”, ca la GDPR, dacă vrei sa beneficiezi de confortul pe care ți-l dau serviciile noastre atunci, dragul meu… OPT-IN. Dacă nu, atunci nu ne mai uităm în email-urile tale. DELOC!

Da știu, au o politică de confidențialitate pe care trebuie să o citești și cu care trebuie să fii de acord, și pe care știm toți că nu o citește lumea care umblă brambura prin online.

Ideea este următoarea, Google este o companie extraordinar de “secure” așa exprimându-mă în cei mai simpli termeni. Nu că altele n-ar fi. Și încearcă toți să facă bine omenirii, să aducă tehnologia la un nivel de confort la care oamenii să achieseze. Și o fac foarte bine până acum.

Ai merge astăzi în excursie fără Google Maps/Apple Maps/Here Maps/Waze?

NU, pentru că nu ai putea să te simți confortabil cu harta aia mare și împăturită frumos la început și care, deja după prima întindere, te enervează la culme pentru că nu mai știi cum a fost la început?

Așa că, folosești tehnologia ca să poți să te simți confortabil indiferent de situație (bine… unii exagerează…rău!). Și atunci ei beneficiază de datele voastre, private, care apar în multe alte ipostaze fericite sau nefericite “around the web”. Păi și cum facem, renunțăm la Facebook? Cum mai vorbim noi cu “pretinii” noștrii? Cum mai vede lumea ultima mașina “care” ne-am luat-o? De ce să nu știe tot internetul unde sunt eu în vacanță? ETC, ETC…

Dragii mei, aceste servicii nu sunt gratuite, cum credeți…, aceste servicii sunt plătite de voi cu informațiile voastre, care ajută ca lumea să fie un loc mai bun, și ca să fiu optimist aș adăuga, de cele mai multe ori… Sau cel puțin așa vreu eu să cred. Toată lumea vorbește, scrie și citește despre confidențialitate, însă aceeași lume pune pe Facebook sau Instagram poze cu diferitele stadii de dezvoltare ale copilului drag, sau check-in în hotelul de lux din vacanța în care este deja (știați că este posibil ca atunci când tu dai check-in în Bali/BoraBora sau Mizil, hoțul să fie la ușa ta acasă la Bucuresti?).

Eu am găsit multe sfaturi despre cum ar trebui să fie confidențialitatea pe internet, cum se protejează anumiți specialiști, care sunt problemele care apar, sau cât de greu este să fii prezent fără să oferi date private în vastul www. Însă acestea trebuiesc compilate iar în episoadele ce urmează vi le pun la dispoziție. Poate nu vor fi cele mai bune, însă este cea mai bună combinație a mea din sfaturile specialiștilor. Așa că stați aproape… mâine mă citiți din nou. Respect!