Am avut în ultima săptămână o mică vacanță de 5 zile, pe care le-am petrecut în Madrid capitala Spaniei.

Dincolo de opulența acesteia am văzut oameni aparținând tuturor păturilor sociale, de la bancheri, politicieni, oameni aparținând “high society” până la cei care dormeau pe o saltea lângă gurile de metrou.

Singurul lucru observat este că oamenii sunt relaxați, sau cel puțin așa par din spatele retinei unui turist. Și încă ceva, la fiecare mașină existau, și circulau, 5 taxiuri, puzderie de taxiuri…

Însă un singur lucru m-a făcut să fiu mai atent la spaniolii “de rând” ca să spun așa. Și am să vă povestesc, puțin.

Soare, frumos afară, copii de la cei mici la adolescenți sunt pe străzi, au ieșit să “miroasă” primăvara. O intersecție medie în care intră un mic camion încărcat cu bare de fier. Semaforul se face roșu, camionul oprește, barele nu țin cont de inerție și o iau înaintea acestuia. Frână, stop joc în intersecție, șoferul coboară și începe să adune, cu greu, barele din fața acestuia. Pentru a elibera intersecția, bineînțeles.

Înaintea acestei acțiuni o gașcă de copii (16-18 ani) au traversat intersecția acum aflându-se pe cealaltă parte, râzând, cu sticlele de suc în mână și hlizindu-se la soarele strălucitor.

În momentul în care șoferul s-a apucat să strângă, mă repet cu greu marfa, copii s-au întors la zgomotul făcut de acestea. Și ce au făcut aceștia în loc să râdă și să facă video-uri cu situația pentru a le posta pe social media? S-au întors toți și cu mâinile lor l-au ajutat pe șofer să iasă din criza care devenea apăsătoare a mașinilor care asteptau în intersecție să-și continue drumul.

După ce au terminat de adunat barele, copii s-au întors și formând aceeiași gașcă au plecat mai departe ca și cum nu s-a întâmplat nimic.

De ce vă spun vouă toate acestea? Pentru că am rămas profund surprins… știți voi de ce, NU?