Introducere:
Securitatea cibernetică se concentrează adesea pe atacurile externe, dar o amenințare la fel de periculoasă – și adesea mai greu de detectat – vine din interior: angajații rău-intenționați. Aceștia sunt persoane din interiorul organizației (angajați, contractori, parteneri) care își folosesc în mod intenționat accesul privilegiat pentru a provoca daune. Acest articol explorează cum să identificăm și să contracarăm această amenințare insidioasă.
Tipuri de amenințări interne:
Angajații rău-intenționați nu sunt toți la fel. Motivațiile lor variază:
- Câștig financiar: Vânzarea de date confidențiale sau proprietate intelectuală.
- Răzbunare: Sabotaj ca urmare a unui conflict, concedieri sau nemulțumiri.
- Ideologie: Spionaj în favoarea unei alte entități sau cauze.
- Avantaj competitiv: Furt de informații pentru a le folosi la un nou loc de muncă sau pentru a începe o afacere concurentă.
De ce sunt greu de detectat?
Spre deosebire de atacatorii externi, persoanele din interior au deja acces legitim. Metodele tradiționale de securitate, concepute pentru a bloca accesul neautorizat din exterior, sunt adesea ineficiente. Detectarea se bazează în principal pe analiza comportamentală.
Indicatori de alarmă (semnale roșii):
Urmăriți aceste comportamente suspecte:
- Ore de lucru neobișnuite: Accesarea sistemelor sau datelor în afara programului normal de lucru sau în domenii care nu sunt relevante pentru sarcinile lor.
- Încercări de extragere a datelor: Copierea unor cantități mari de date pe dispozitive USB, stocare în cloud sau e-mailuri personale.
- Nemulțumire și comportament negativ: Exprimarea nemulțumirii, conflicte cu conducerea, semne de stres financiar.
- Ocolirea controalelor de securitate: Încercări de a ocoli protocoalele de securitate sau de a accesa zone restricționate.
- Schimbări neexplicate în stilul de viață: Îmbunătățiri bruște ale situației financiare care nu se aliniază cu salariul.
Strategii de atenuare (cum să ne protejăm):
O abordare pe mai multe niveluri este esențială:
- Control strict al accesului și principiul celui mai mic privilegiu: Acordați acces doar la resursele absolut necesare pentru îndeplinirea sarcinilor.
- Analiza comportamentului utilizatorilor și entităților: Utilizați tehnologii care monitorizează comportamentul utilizatorilor și detectează anomaliile.
- Prevenirea pierderii datelor (DLP): Implementați instrumente care împiedică datele sensibile să părăsească controlul organizației.
- Instruirea și conștientizarea angajaților: Educați angajații cu privire la riscurile amenințărilor interne și la modul de raportare a activităților suspecte.
- Verificări de fond și monitorizare continuă: Efectuați verificări amănunțite ale antecedentelor și monitorizați continuu angajații, în special pe cei cu acces la nivel înalt.
- Plan de răspuns la incidente: Aveți un plan bine definit pentru a răspunde rapid și a limita daunele în cazul unui incident de amenințare internă.
- Creați un mediu de lucru pozitiv.. Angajații fericiți sunt mai puțin predispuși să devină amenințări interne.
Concluzie:
Combaterea amenințărilor interne necesită o abordare proactivă, stratificată, care combină tehnologia, politicile interne și o cultură puternică de securitate. Este esențial să monitorizăm comportamentul, nu doar accesul, și să încurajăm un mediu de lucru în care angajații se simt în siguranță să raporteze preocupările lor. Prevenirea este întotdeauna mai bună decât tratarea consecințelor.